Lacul Sfânta Ana: Nivelul apei, deteriorarea calității apei și interzicerea scăldatului
Lacul Sfânta Ana, unică în Europa Centrală și de Est, se distinge prin a fi singurul lac de crater vulcanic păstrat în stare intactă. Spre deosebire de alte lacuri din zonă care beneficiază de afluenți și emisari, acest lac este complet dependent de precipitații, fie că vorbim de ploaie sau zăpadă. Această particularitate îl face extrem de vulnerabil la poluare și la fluctuațiile climatice, ceea ce poate duce rapid la scăderi ale nivelului apei în perioadele de secetă severă.
Recent, datorită precipitațiilor din luna iulie 2026 și temperaturilor mai modeste, nivelul apei a fost favorabil. Comparativ, în perioada 2012-2013, lacul a suferit o scădere dramatică de 63 cm, cea mai mare înregistrată vreodată, iar țărmul s-a retras cu circa 10 metri în unele zone. Monitorizarea efectuată de cercetătorii de la Universitatea Sapientia și Institutul de Cercetări Limnologice Balaton a relevat schimbări semnificative în starea ecologică a lacului.
Calitatea apei și comunitatea algală
Cercetările care se desfășoară de aproape 15 ani au demonstrat o deteriorare continuă a calității apei. În 1941, un studiu a evidențiat că majoritatea biomasei algale era formată dintr-o singură specie, Parvodinium inconspicuum. Astăzi, această comunitate algală a fost grav afectată, iar în locul dinoflagelatului dominant, algele verzi din genul Cosmocladium au început să se înmulțească, ceea ce a dus la o schimbare radicală a culorii apei și, implicit, la o scădere a transparenței.
În primăvara anului 2012, transparența apei se măsura la 6,3 metri, dar această valoare a scăzut dramatic la 1,4 metri până în 2019. Această proliferare a algelor verzi a dus la o scădere a calității apei, afectând nu doar aspectul, ci și gustul, mirosul și transparența acesteia. Efectul negativ asupra ecosistemului lacului a fost amplificat de faptul că până în 2018, aproximativ 100.000 de turiști vizitau anual lacul, generând o contribuție semnificativă de nutrienți, în special fosfor și azot.
Declinul calității apei și măsurile adoptate
Din cauza deteriorării calității apei, începând cu 2018 s-au interzis scăldatul și picnicurile în zona lacului. Această decizie a condus la o reducere semnificativă a aportului de nutrienți din activitățile umane. În plus, un alt factor care a contribuit la declinul calității apei a fost apariția carasului argintiu, o specie invazivă cu o capacitate de reproducere foarte mare. Acești pești au colonizat rapid lacul și sunt responsabili pentru scoaterea nutrienților din sedimente, care contribuie la proliferarea algelor.
Analizele realizate au arătat că o parte semnificativă din dieta carasului argintiu constă în sedimentele de pe fundul lacului, reintroducând astfel nutrienți precum fosforul și azotul în apă. De asemenea, puietul de caras consumă organismele zooplanctonice care reglează populațiile algelor, ceea ce determină o imensă înmulțire a acestora.
Perspectivele de îmbunătățire a calității apei
În prezent, în Lacul Sfânta Ana s-a instalat un proces autoîntreținut de deteriorare a calității apei. De aceea, pentru ca apă să devină mai curată, este esențial să se reducă aportul de nutrienți care contribuie la proliferarea algelor. Interzicerea activităților umane a avut deja un impact pozitiv, stabilizând starea lacului și, în unele cazuri, demonstrând inclusiv semne de ameliorare.
Totuși, pentru a avea o îmbunătățire durabilă a calității apei, este necesară eradicarea completă a populației de caras argintiu, măsură care ar putea afecta drastic ciclul de nutriție al algelor și ar ajuta în mod concret la restabilirea echilibrului ecologic al lacului. Această direcție reprezintă o soluție viabilă în lumina cercetărilor actuale și a observațiilor pe teren.
Miercurea Ciuc, 3 august 2026.
dr. István MÁTHÉ (Universitatea Sapientia din Cluj-Napoca)
dr. Lajos VÖRÖS (Institutul de Cercetări Limnologice Balaton)
