POLITICIENII CARE MĂSOARĂ DUNĂREA LA CENTIMETRU: DUPĂ MIRUȚĂ, ȘI PREMIERUL UNGARIEI NUMĂRĂ FIECARE CENTIMETRU DE APĂ
Sectiunea Dunării a devenit, în vara anului 2026, un barometru politic, iar centimetrii câștigați au adus o nouă dimensiune discuțiilor guvernamentale. Radu Miruță, ministrul Apărării din România, a anunțat cu entuziasm că intervențiile efectuate la Cernavodă au rezultat într-un câștig apreciabil de câțiva centimetri la nivelul apei. Aceasta a stârnit reacții și din partea premierului ungar, Péter Magyar, care a replicat printr-o evaluare similară în Ungaria, unde o situație critică îl determina să numere fiecare centimetru din apa Dunării, în special la centrala nucleară de la Paks, acolo unde nu mai erau decât nouă centimetri disponibili înainte de a necesita o oprire de urgență.
În contextele actuale, Dunărea nu mai este măsurată doar în metri cubi pe secundă, ci și în centimetri, fiind acoperită de o presiune politică însemnată. În data de 17 august 2026, premierul Magyar a menționat o operațiune crucială menită să asigure funcționarea celor două turbine rămase active la centrala de la Paks. Din informațiile oferite de guvern, nivelul apei la acel moment era alarmant, situându-se la doar 9 centimetri de limita care ar determina o oprire a turbinei.
Se prognozează că zilele de marți și miercuri vor fi determinante, cu estimări care sugerează o scădere suplimentară de 14-15 centimetri la nivelul fluviului. Această situație nu este una apărută brusc, ci este o consecință a unor condiții extreme, unde la sfârșitul lunii iulie, Dunărea a atins valori extrem de scăzute, determinând centrala să își reducă producția. Pe 2 august, premierul ungar a comunicat că apa ajunsese la -133 cm, iar pragul de oprire era stabilit la -134 cm.
Paralel cu astea, la Cernavodă, Radu Miruță a aflat despre criticitatea situației și a decis să meargă personal pe Dunăre, monitorizând lucrările urgente destinate menținerii nivelului apei necesar funcționării centralei nucleare. Intervenția sa s-a concretizat prin explozții controlate pentru a îndepărta o formațiune stâncoasă obstacol. La acea data, nivelul apei pentru intrarea în România era prognozat să coboare până la aproximativ 1.600 mc/s, mult sub media multianuală de 4.300 mc/s pentru luna august.
Miruță a subliniat importanța acestor măsurători printr-o statistică adusă în prim-plan: după intervenția sa, apa crescuse simbolic cu 2 centimetri, în ciuda prognozei de scădere. Această interpretare creativă indica, astfel, un câștig net teoretic de 4 centimetri. La Paks, calculul este similar, dar aici miza este cu atât mai serioasă, concentrându-se pe salvarea a 9 centimetri vitali.
În Ungaria, pentru a obține centimetrii necesari, autoritățile au apelat la o soluție extravagantă: scufundarea a două barje de 80 de metri poziționate transversal în Dunăre, cu scopul de a schimba temporar condițiile hidraulice pentru a ridica nivelul apei în apropierea centralei. Aceste barje, sub presiunea imensă a apei, au fost fixate cu cabluri de oțel, iar lucrările sunt realizate cu sprijinul militarilor și se desfășoară în regim continuu.
Legat de acest demers, guvernul ungar a hotărât să deschidă ecluza brațului Ráckeve–Soroksár, ceea ce ar permite transportarea suplimentară de apă în albia principală a Dunării, în jur de 20 mc/s, cu o estimare de câștig de 2 centimetri, același ordin de mărime care și în România devenise o discuție publică.
Totodată, acest context subliniază o problemă infrastructurală semnificativă în cazul energiei, unde condițiile extreme ale Dunării ca debit afectează grav funcționarea centralelor energetice. Cu un debit prognozat de 1.600 mc/s la Baziaș, ceea ce subliniază o vulnerabilitate a sistemului energetic bazat pe pe Dunăre, autoritățile din ambele țări își pun speranțele în precipitațiile prognozate în bazinele hidrografice din Austria, care ar putea eventual să crească nivelurile fluviului.
Până atunci, la Paks se lucrează sub presiunea timpului, iar în Bulgaria, centrala funcționează cu aceeași precizie la centimetru, iar la Cernavodă, totul s-a oprit complet, evidențiind complexitatea și provocările energetice generate de fluctuațiile Dunării.
